|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
 |
Soţiile atacă!Autor: Simona Mîndra Dacă femeia ar învăţa cum să-şi păstreze bărbatul plin de interes pentru ea şi permanent îndrăgostit nu ar mai fi nevoie de amante. Personal privesc amantele ca pe nişte cefe de porc din care bărbaţii îşi fac fripturile ocazionale. Soţiile nu au (dar trebuie să înveţe cum să o facă) inspiraţia să fie fripturi atât de suculente. Sunt câteva motive crude pentru care soţul îşi caută fripturi mai bine pătrunse, dar nu pot spune că îi înţeleg în totalitate.
După câteva luni de căsnicie femeia tinde să îi dezvăluie soţului ei (încă nedezlipit de perioada de burlăcie) tainele care până în ziua de dinaintea nunţii au fost sigilate: tabieturi prea personale (plăcerea de a se scobi în nas şi de a face pipi la duş), dorinţe feminine – prea feminine – şi scumpe de îţi deshidratează buzunarul, lenea încăpăţânată care o împiedică să se mai îngrijească aşa cum o făcea în perioada logodnei şi lista poate continua la infinit. Bărbatul începe să se încovoaie ca o mâţă în apă şi să îşi privească soţia ca pe o execuţie care îi bate la uşă. Începe să-şi pună întrebări referitoare la angajamentul pe care şi l-a asumat şi, mai ales, să-şi întoarcă privirile după nudităţile ambulante de pe stradă. Acesta e doar începutul. Soţia îşi asigura trândăveala nesimţită cu gândul că oricum cei doi sunt legaţi pe viaţă şi nu mai are rost să-şi bată capul cu fanteziile şi priorităţile soţului. În felul acesta devine o epavă inutilă, iar bărbatul – care este o specie drăgălaşă de căţel mereu în călduri şi care are o nevoie acută de atenţii şi îngrijiri drăgăstoase – începe să-şi privească orizontul conjugal ca pe o temniţă jegoasă din care trebuie să evadeze cumva. Pe lângă toate acestea se mai adaugă şi obiceiul grotesc al femeilor de a deveni isterice sau deprimate când observă că bărbăţii se închid în propriile lumi şi refuză să mai comunice. Acesta este momentul crucial al căsniciei. Nu mă miră faptul că întâlnesc burlaci în vârstă de 40 sau chiar 50 de ani. E infernal conceptul de căsnicie cu caracter molatic în priorităţi. Femeia (!) poate construi un cămin şi tot ea îl poate dărâma. Puterea stă în magia mâinilor ei sau în gândirea de femeie primitivă, împânzită de idei preconcepute, absurde despre căsnicie. Ea decide! Asta în cazul în care şi bărbatul contribuie favorabil căsniciei. Ce are de făcut o soţie pentru a-şi păstra soţul viguros din toate punctele de vedere? În primul rând să înceteze să mai gândească ca o femeie de (d)uzină şi să pună mâna să îşi recucerească soţul la infinit pentru că bărbaţii sunt asemeni becurilor – aşa cum se aprind, tot la fel se şi sting. Noi, femeile, suntem mai degrabă un fier de călcat care trebuie băgat în priză şi lăsat să se încălzească, însă în momentul când ne-am încins bine… pârjolim totul în calea noastră. În al doilea rând trebuie să devină soţii plăcute bărbaţilor pe care i-au "luat ostatici pe viaţă". Asta înseamnă că o femeie trebuie să înveţe să gătească dacă soţului îi place să mănânce acasă şi nu la restaurant; să îşi menţină greutatea ideală dacă bărbatul ei pune preţ pe aspectul fizic, să înveţe să îşi mai ţină gura atunci când bărbatul vine nervos de la serviciu, să acorde prioritate şi nevoilor soţului nu numai capriciilor ei de femeie ţâfnoasă. Nu încerc să îndoctrinez cu ideea "femeie, sclavă permanentă a bărbatului", ci doar să evidenţiez aspectele pe care acesta le caută şi nu le găseşte decât la amantă – atunci când soţia îşi desfiinţează definiţia de femeie. Femeia trebuie să se păstreze frumoasă, interesantă, apetisantă pentru sotul ei şi, vă asigur (numai dacă soţul nu este afemeiat de meserie) că în felul acesta va câştiga teren în fata amantelor – care prin definiţie nu sunt femei, ci doar hălci de carne care satisfac o parte din nevoile trupeşti ale bărbatului. Dragi soţii, puneţi mâna pe armele seducţiei şi înnebuniţi-vă soţii. Pregătiţi-le cina într-o ţinută foarte sexi, îmbătaţi-i cu expresii mieroase şi cu atenţii pline de iubire. Arătaţi-vă partea veselă, jovială şi fericiţi-vă soţii cu mâncare delicioasă, cu un desert dulce şi cu un extradesert indecent. Nu uitaţi însă de chestiunile pe care ei le consideră priorităţi. Fiţi pline de simţul umorului şi înseninaţi zilele mohorâte de îngrijorări. Iubiţi-i cu toată fiinţa. Împliniţi-le viaţa şi fiţi femei. |
Diagnostic: Diabet zaharat Încă o dată, diabetul zaharat este oafecţiune cronică (care durează toată viaţa), caracterizată prin creşterea în sânge a glucozei (un fel de zahăr) peste valorile normale, cu sau fără eliminarea acesteia în urină.
De ce nu ascultă oamenii? Nimic nu doare mai mult decât sentimentul că oamenii la care ţinem nu ne ascultă cu adevărat. Nu depăşim niciodată nevoia de a ne fi ştiute sentimentele. De aceea, ascultatul reprezintă o asemenea forţă în ...
Bronzul şi amantul meu ! Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie ... Amantul , este şi el tot un om ? Să-l tratăm ca pe un nimic sau ca pe un tot ?? Cu toţii cred că am păţit-o chiar pe pielea noastă sau poate am întalnit în jurul nostru ... |
|
 |
 |
|
|
| © 2011 Rainbow Media Communications.
Toate drepturile sunt rezervate. Website realizat de Extatica Design. |
